Este posibil ca neurologii sa fi depasit un „rubicon etic” prin cresterea unor bucati de creier uman in laborator si, in unele cazuri, transplantarea tesutului in animale, avertizeaza cercetatorii.
Crearea mini-creierelor sau „organoidelor” creierului a devenit unul dintre cele mai fierbinti domenii din neurostiinta moderna. Bucatile de tesut sunt obtinute din celule stem si, desi sunt doar de marimea unui bob de mazare, unele au dezvoltat unde cerebrale spontane, similare cu cele observate la copiii prematuri.
Multi oameni de stiinta cred ca organoizii au potentialul de a transforma medicina permitandu-le sa sondeze creierul viu ca niciodata. Dar lucrarea este controversata, deoarece nu este clar unde poate trece linia in experimentarea umana.
Luni, cercetatorii vor spune la cea mai mare intalnire anuala de neurostiinteni din lume ca unii oameni de stiinta care lucreaza pe organoizi sunt „periculos de aproape” de a traversa linia etica, in timp ce altii ar fi putut deja sa faca acest lucru creand bucati de creier uman sentiente in laborator.
„Daca exista chiar posibilitatea ca organoidul sa fie sensibil, am putea trece de aceasta linie”, a spus Elan Ohayon, directorul Laboratorului de Neurostiinta Verde din San Diego, California. „Nu dorim ca oamenii sa faca cercetari acolo unde exista potential de suferit.”
Din cauza dificultatilor manifeste in studierea creierelor umane vii, organoidele sunt considerate o dezvoltare de reper. Au fost folosite pentru a investiga schizofrenia si autismul si de ce unii bebelusi dezvolta creiere mici atunci cand sunt infectati cu virusul Zika in pantece. Cercetatorii spera sa foloseasca organoizi pentru a studia o gama de tulburari cerebrale, de la Alzheimer la Parkinson si afectiuni oculare, cum ar fi degenerarea maculara legata de varsta.
Dar, in prezentarea lor la intalnirea „Societatea pentru Neurostiinte” din Chicago, Ohayon si colegii sai, Ann Lam si Paul Tsang, vor sustine ca trebuie sa existe controale pentru a se asigura ca organoidele creierului nu sufera. „Am vazut deja activitate in organoizi care aminteste de activitatea biologica la animale in curs de dezvoltare”, a spus Ohayon.
Intr-un studiu recent, cercetatorii de la Harvard au aratat ca organoidele creierului dezvolta o bogata diversitate de tesuturi, de la neuronii cortexului cerebral la celulele retinei. Organoidele crescute timp de opt luni si-au dezvoltat propriile retele neuronale care au starnit cu activitate si au raspuns cand lumina a stralucit asupra lor. Intr-un alt studiu condus de Fred Gage de la Institutul Salk din San Diego, cercetatorii au transplantat organoizi din creier uman in creierul mouse-ului si au descoperit ca s-au conectat la alimentarea cu sange a animalului si au incoltit conexiuni noi.
Ohayon doreste agentiile de finantare sa inghete toate cercetarile care au ca scop introducerea organoidelor creierului uman in animale, impreuna cu alte activitati in care exista o sansa rezonabila ca organoizii sa devina simtitori. Ohayon a dezvoltat modele de calculatoare care considera ca ajuta la identificare atunci cand este probabil sa apara simtirea, dar adauga ca exista o „nevoie urgenta” de mai multa munca in zona.
In Marea Britanie, cercetatorilor li se interzice deja sa lucreze la embrioni donati care au o vechime de 14 zile. Limita, pe care unii oameni de stiinta doresc sa o extinda, a fost impusa pentru a proteja oamenii in dezvoltare de suferinta.
Anul trecut, un grup de oameni de stiinta, avocati, eticieni si filozofi au solicitat o dezbatere etica asupra organoidelor de creier uman. Autorii, inclusiv Hank Greely, directorul Centrului pentru Drept si Bioscientelor de la Universitatea Stanford din California, au declarat ca organoizii nu sunt inca suficient de sofisticati pentru a starni ingrijorari imediate, dar ca a venit momentul sa inceapa sa discute orientari.
Cu drag a spus ca nu exista o singura linie etica cand vine vorba de organoide. „Sunt sigur ca nu cred ca am ajuns intr-o stare a lui Gregor Samsa, unde o persoana se trezeste si constata ca este un organoid”, a spus el, referindu-se la personajul din Metamorfoza lui Franz Kafka care se trezeste pentru a descoperi ca este o insecta uriasa. Dar el a adaugat: „Daca acestea inseamna potentialul de a percepe sau de a reactiona la lucruri, asta mi se pare probabil.”
Cred cu tarie ca preocuparile devin mai grave daca organoizii percep si reactioneaza la stimuli care ar putea cauza durere. „Acest lucru devine inca mai important daca avem motive sa credem ca organoidul are o reactie aversiva la acei stimuli, ca simte durere ”. Ma indoiesc cu greu ca cineva a ajuns la acel punct sau a ajuns aproape de el ”, a adaugat el.
Gage i-a spus Guardianului: „Cred ca nu este niciodata prea curand sa ridici probleme legate de etica in stiinta, astfel incat un dialog atent sa poata ghida cercetarea si deciziile stiintifice.”
