Incepem prin a spune ca, in Metro Exodus, totul vrea sa te omoare: mediul inconjurator, animalele, si multi dintre semenii tai. Odata iesit din tunelurile subterane, esti lovit de o imagine a unui peisaj extraordinar de luminos si esti tentat sa rasufli usurat, pana cand contorul Geiger din echipamentul tau incepe sa clipeasca din ce in ce mai tare si te trezesti inconjurat de o haita de lupi iradiati.
Titlurile din seria Metro s-au facut cunoscute ca first-person shooter-ele hardcore care sunt de multe ori greoaie si putin opace, dar care reusesc in mod senzational sa captureze tensiunea si teroarea unei lumi intr-o Rusie post-apocaliptica. Apartinand si genului survival horror, dar in aceeasi masura si FPS-ului, jocurile din seria Metro de pana acum s-au desfasurat in tunelele si coridoarele claustrofobice si intunecate de sub Moscova.
Odata cu Metro Exodus, insa, producatorul 4A Games muta actiunea in aer liber, si cateodata radioactiv, dar fara sa piarda nimic din atmosfera incarcata si istovitoare care a fost atat de bine infuzata in celelalte titluri ale seriei.
Gameplay Metro Exodus
Actiunea din Metro Exodus se petrece la doi ani distanta de evenimentele din Metro Last Light, si aduce inapoi in atentia noastra mai multe personaje cheie din jocurile anterioare, inclusiv pe protagonistul principal al acestora, Artyom si sotia sa, Anna. Intr-un prim capitol incarcat de evenimente ce are loc in Moscova – iarna, cuplul descopera o vasta conspiratie politica si militara, care i-a mintit pe supravietuitorii Metro cu privire la sfarsitul razboiului si soarta umanitatii. Perechea se alatura grupului de rebeli numit Spartanii si pornesc intr-o calatorie spre est in cautarea altor supravietuitori.
Mijlocul lor de transport este un tren pe care acestia il numesc Aurora, iar acesta devine practic ca si un personaj in poveste, deoarece trebuie ingrijit si reparat. Pe masura ce alte personaje noi se alatura grupului, trenul devine mai lung si se transforma intr-un avanpost mobil.
Poate ca intr-o masura mai mare decat in jocurile precedente ale seriei, partea de FPS din Metro Exodus este echilibrata intre supravietuire si capacitatea de a te face invizibil. Chiar daca la capitolul arsenal beneficiezi de o abundenta de arme si upgrade-uri, munitia nu este niciodata in cantitati suficiente, iar unele arme sunt slabe si imprecise. Strategia ” fugi si tragi” nu prea pare a fi una viabila si de multe ori evitarea intalnirilor directe cu inamicii este o alegere inteleapta.
La acestea se adauga faptul ca armele se controleaza greoi iar lupta de aproape este ineficienta cam in toate cazurile, poate cu exceptia celor mai slabi inamici. Pe masura ce Artyom cutreiera ramasitele a ceea ce odata a fost o lume infloritoare, acesta gaseste materiale pentru imbunatatiri si chiar accesorii pentru arme ce pot fi folosite la statiile de lucru sau in campul de lupta cu ajutorul uneltelor pe care le ai la dispozitie in rucsac.
Metro Exodus are o harta impresionanta
De departe cea mai impresionanta si de succes realizare a lui Metro Exodus este existenta celor patru regiuni distincte, legate de cele patru anotimpuri. Fiecare regiune are flora, fauna si povestea sa specifica.
Chiar daca nu sunt gandite ca open-world-uri, zonele sunt foarte mari si dau sentimentul de nemarginire, oferind o senzatie de libertate pe care alte titlutri apartenente la acest gen nu reusesc sa o captureze. Harta, impartita in cadrane, arata urmatorul obiectiv principal de urmat fara a avea un numar mare de alte markere, iar compasul de pe incheietura ghideaza jucatorul dar fara a-l tine de mana sau fara asterne o carare de frimituri.
Structura misiunilor este de multe ori simpla, ai o misiune principala, care poate fi intrerupta sau amplificata de o serie de misiuni secundare, insa nu exista o multitudine de NPC-uri gata sa te impovareze cu lucruri. Sentimentul pe care il ofera jocul, acela ca nu prea stii niciodata totul, te face sa explorezi mai mult, dar cu toate acestea, Metro Exodus e clar genul de joc ce poate fi abordat in mai multe feluri.
Desi sunt o gramada de jocuri a caror actiune se desfasoara intr-o lume post-apocaliptica, Metro Exodus reuseste cu brio sa redea atat disperarea si lipsa de speranta, cat si ororile unei lumi ravasita de un razboi nuclear. Chiar daca cea mai mare parte a jocului se desfasoara la suprafata, si de multe ori fara a fi necesara folosirea mastii de gaze cu schimbatul sau repetitiv al filtrelor pentru a supravietui, nu inseamna ca nu exista sentimentul unui pericol omniprezent, sau chiar al mortii, care se ascunde in fiecare cotlon bombardat sau in paragina al fiecarei cladiri.
O lume bine gandita in Metro Exodus
Fie ca sunt variatii mutante ale unor animale cunoscute, sau abominatii umane ce seamana cu niste zombie, design-ul creaturilor din Metro Exodus este atat excelent, cat si terifiant. O alta mare realizare a jocului este transpunerea la suprafata si in lumina zilei a sentimentului claustrofobic si tensionat din subteran. Incorporate in mediu si poveste sunt si comentarii despre bogatie si societate, precum cele despre regiuni luxuriante care au fost distruse de schimbari climatice sau despre un cult Ludit care propavaduieste despre pericolele folosirii tehnologiei, fapt ce demonstreaza ca Metro Exodus nu sta rau nici din punct de vedere al sub-textelor.
Desi construit pe o premisa a unei povesti solide, propusa inca din jocurile precedente, Metro Exodus are un arc principal uimitor, care insa, din pacate, este stricat de aparitia unor personaje slab definite sau a unor nuante sau dialoguri care sunt mult prea elaborate si confuze. Pentru cei familiarizati cu seria, al treilea titlu se incareaza in context, desi tacutul protagonist Artyom ramane in continuare un mister, iar unele din celelate personaje reprezinta stereotipuri formularistice.
O lume atat de bine gandita si creata merita o distributie mai bine gandita, si aceasta afirmatie nu e menita sa scada meritul actorilor care au interpretat vocile. Sunt cateva personaje NPC care se fac remarcate, insa personajele principale tind sa fie nepasatoare, fara substrat.
Metro Exodus Concluzie
Jocurile din seria Metro au reputatia de a avea destul de multe bug-uri si erori, iar pe PS4 Pro, problemele de performanta nu au fost putine, dintre acestea de mentionat fiind personaje care raman blocate in timpul unei misiuni, texte care apar la intamplare, animatii ciudate si alternari mari de framerate-uri. Dar asa sunt jocurile Metro, putin nefinisate, cu toate ca sunt titluri foarte asteptate, care au beneficiat inca de la primul de bugete mari.
Iesind la suprafata din lumea subterana fata de primele doua jocuri din serie, Exodus pastreaza atmosfera unui shooter tensionat, deschizand perceptia catre o serie de medii inconjuratoare vaste si complexe. Chiar si pe nivelul standard de dificultate, Metro Exodus este un shooter care ofera o provocare de multe ori necrutatoare, si este necesara o pregatire minutioasa a actiunilor. Desi am mentionat criticile legate de personajele lipsite de nuanta, Exodus reuseste minunat sa imbine jocul liniar cu cel open-world.
In subteran, seria Metro portretiza o lume care abia se mai sustinea, cu umanitatea aflata in prag de extinctie. Al treilea titlu, Exodus, reuseste sa aduca un strop de speranta si o raza de lumina in intunericul celorlalte doua, pastrand, totusi, sentimentele de tensiune si pericol care au consacrat seria.
